Noul an marchează oportunitatea de a începe din nou, de a-ți stabili obiective noi și de a sărbători cu optimism viitorul care se desfășoară în fața noastră. În România, tradițiile și obiceiurile la început de an sunt încă păstrate cu drag și entuziasm, reflectând bogata moștenire culturală a acestei țări. În acest articol, ne propunem să explorăm câteva dintre cele mai îndrăgite și răspândite obiceiuri românești care marchează trecerea dintre ani. 

Petrecerile de Revelion 

Unul dintre cele mai semnificative obiceiuri românești la început de an este petrecerea de Revelion. Această sărbătoare este primită cu bucurie și entuziasm în toate colțurile țării, iar fiecare regiune își adaugă propria sa notă specifică. O tradiție populară în România este aceea de a petrece Revelionul în familie sau în cercul strâns de prieteni, adunându-se la masă pentru a gusta din bunătățile tradiționale românești și pentru a urmări cu nerăbdare spectacolul de artificii care luminează cerul în noaptea dintre ani. 

În multe comunități, sărbătoarea de Revelion este însoțită de obiceiuri specifice, cum ar fi aruncarea cu bani sau petrecerea prin sat cu colinde și urături. Aceste tradiții au rădăcini adânci în cultura românească și sunt menite să aducă noroc și prosperitate în noul an. Aruncarea cu bani în curtea casei sau în apă este considerată a atrage bunăstarea și belșugul în gospodărie, iar colindatul are rolul de a împrăștia energiile negative și de a aduce bucurie și armonie.  

Un alt obicei românesc la început de an este legat de mâncare. Multe familii pregătesc bucate tradiționale pentru a marca trecerea dintre ani. Mâncărurile specifice de Revelion variază în funcție de regiune, dar printre cele mai comune se numără sarmalele, mămăliga, cozonacul și diverse feluri de prăjituri. O masă bogată și gustoasă este văzută nu doar ca o tradiție, ci și ca un simbol al ospitalității și generozității gazdelor. 

Sărbători religioase la început de an 

În România, începutul unui nou an este marcat nu doar de petreceri de Revelion, ci și de sărbători religioase ce aduc un plus de semnificație și tradiție în inimile românilor. Pe data de 1 ianuarie, creștinii îl sărbătoresc pe Sfântul Vasile, care a jucat un rol important în istoria Bisericii. 

Sărbătorile religioase continuă în ianuarie, cu Boboteaza sau Botezul Domnului pe 6 ianuarie și sărbătoarea Sfântului Ioan Botezătorul pe 7 ianuarie. Boboteaza este considerată una dintre cele mai frumoase și încărcate de simboluri tradiții românești. Preoții din comunități sfințesc apele curgătoare, lacurile și fântânile, împărtășind credincioșilor agheasmă pentru a aduce binecuvântare în noul an. În cazul în care vremea este geroasă și apele lacurilor îngheață, se cioplesc cruci din gheață, care sunt plasate în curtea bisericilor, adăugând o notă specială și pitorească peisajului. 

O tradiție deosebită este aceea a cioplirii de mici cruci din lemn, care sunt aruncate în apele reci după slujba de Bobotează. Flăcăii curajoși care reușesc să aducă aceste cruci la mal sunt considerați norocoși și sunt binecuvântați cu sănătate și fericire pe tot parcursul anului. 

De Bobotează, în satele din nordul țării, femeile se adunau la iordănit, o tradiție în care petrecerea era însoțită de mâncare aleasă și băutură. Fetele tinere puneau busuioc sub pernă, sperând să-și viseze ursitul și se rugau pentru o nuntă frumoasă în anul care începea.

Mersul cu capra

Mersul cu capra, o tradiție veche care se desfășoară între Crăciun și Anul Nou, aduce în prim plan masca unui singur animal, denumit diferit în funcție de regiune: cerb în Hunedoara, capră sau țurcă în Moldova și Ardeal, boriță în Transilvania de sud. În Muntenia și Oltenia, capra este cunoscută sub numele de „brezaie” și este asociată cu obiceiul de Anul Nou. Masca caprei, însoțită de o ceată zgomotoasă și lăutari, este parte a unui spectacol autentic, cu salturi și rotații ritmice, care păstrează o atmosferă originală și autentică. Se crede că aceste manifestări, inclusiv dansul caprei, au rădăcini în ceremoniile sacre arhaice dedicate morții și renașterii divinității. Contrar caprei, obiceiul umblatului cu ursul, întâlnit mai ales în Moldova de Anul Nou, pare să aibă origini traco-getice. Personificat de un flăcău într-o blană de urs, masca ursului, însoțită de un „ursar” și muzicanți, imită pașii ursului într-un joc ce avea, probabil, rolul de a purifica și fertiliza solul în noul an. Chiar și în ziua de azi, mersul cu capra se practică în special în zonele rurale sau în orașele mici.   

Tradițiile și sărbătorile românești la început de an nu sunt doar rituale, ci manifestări ale identității culturale bogate și diversificate a poporului român. Ele oferă oamenilor prilejul de a se conecta cu istoria și spiritualitatea lor, aducând un plus de semnificație fiecărui moment al trecerii dintre ani. Astfel, începutul unui nou an este o celebrare complexă, care îmbină cu măiestrie tradițiile religioase cu bucuria petrecerii și a speranțelor pentru viitor.