În inima României, Dragobetele, ca sărbătoare, este ca o bijuterie în calendar, marcând cu bucurie începutul primăverii. Având loc pe data de 24 februarie, această sărbătoare aduce în prim-plan dragostea, asemănător cu celebrul Valentine’s Day. Dragobetele, un personaj legendar, este considerat a fi fiul Babei Dochia, iar tradițiile ce înconjoară această zi sunt pline de farmec și romantism.
La sate, Dragobetele era o ocazie de bucurie și joc pentru tinerii îndrăgostiți, care se pregăteau să sărbătorească în mod tradițional. Un element important al acestei tradiții era căutarea primelor flori de primăvară, în special viorele și ghiocei. Tinerii se îndreptau către câmpuri și păduri, cu speranța de a găsi aceste simboluri ale începutului vieții în natură.
Fetele, având coșuri din nuiele și bucle de primăvară, se angajau într-o activitate plină de farmec. Ele căutau cu grijă viorele și ghiocei, plasând apoi florile în coșițe sau atașându-le cu grijă la brâul lor, pentru a crea adevărate opere de artă naturale. Îmbrăcate în costume populare, fetele se pregăteau să se întoarcă în sat și să-și împărtășească bucuria descoperirii primăverii cu ceilalți locuitori.
Pe de altă parte, băieții aveau propriul lor rol în această sărbătoare. Aceștia încercau să își arate afecțiunea și interesul pentru fetele pe care le iubeau, printr-un joc tradițional cunoscut sub numele de Zburătorit. Jocul implica o urmărire veselă, în care băieții încercau să prindă fetele pentru a le fura un sărut. Acest sărut era considerat un semn al logodnei, sugerând că cei doi tineri urmau să se căsătorească și să-și împărtășească viața împreună.
Tradiția Zburătoritului nu era doar un joc, ci și o formă de inițiere într-o etapă importantă a vieții. Fiecare sărut fura inimile fetelor, iar aceste gesturi romantice aduceau zâmbete pe fețele tuturor. Acest moment special încheiat cu un sărut simboliza angajamentul și dragostea care avea să dureze o viață între cei doi tineri.
Un proverb popular din România spune: „Dragobetele sărută fetele!”, subliniind atmosfera romantică și plină de veselie care înconjura această sărbătoare. Dragobetele nu era doar o ocazie de a celebra iubirea, ci și de a aduce comunitatea împreună într-un spirit de bucurie și armonie. Satele se umpleau de râsete, glume și cântece tradiționale, creând astfel amintiri frumoase și durabile pentru toți participanții.
Cu trecerea timpului, unele dintre aceste tradiții s-au estompat, iar influențele modernității au adus schimbări în modul în care este sărbătorit Dragobetele. Cu toate acestea, mulți români își amintesc cu drag de acele zile pline de farmec, când săruturile furate și florile de primăvară își găseau locul într-o tradiție autentic românească.
Astăzi, Dragobetele rămâne un prilej de a celebra iubirea și frumusețea naturii în România. Cu toate că unele obiceiuri s-au schimbat, esența acestei sărbători persistă, continuând să aducă zâmbete pe fețele oamenilor și să le amintească de tradițiile bogate și pline de farmec ale țării lor. Dragobetele reprezintă astfel o fereastră către trecut, o ocazie de a sărbători iubirea și viața, și o tradiție care merită să fie păstrată și transmisă mai departe.