Catedrala Mitropolitană din Cluj-Napoca, aflată în Piața Avram Iancu, reprezintă un simbol al istoriei și tradiției religioase din regiunea Transilvaniei. Ridicată între anii 1920-1930, imediat după unirea Transilvaniei cu România, catedrala este unul dintre cele mai importante edificii religioase din municipiul Cluj-Napoca, purtând hramul „Adormirea Maicii Domnului”.
În 1973, odată cu ridicarea scaunului eparhial al Clujului la rangul de arhiepiscopie, lăcașul a devenit catedrală arhiepiscopală și, din 2006, servește ca catedrală a Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului, fiind totodată și lăcaș al Mitropoliei Clujului, Maramureșului și Sălajului.
Cu o înălțime remarcabilă, catedrala se clasează pe locul al treilea în România, după Catedrala Mitropolitană din Timișoara și Catedrala Evanghelică din Sibiu. În plus, statutul său de monument istoric subliniază importanța sa culturală și arhitecturală.
Inițiativa pentru construcția catedralei a aparținut episcopului Nicolae Ivan, care a solicitat sprijin financiar Consiliului Dirigent al Transilvaniei în 1919. Acesta a obținut aprobarea și susținerea financiară inițială pentru proiect. Arhitecții George Cristinel și Constantin Pomponiu au câștigat concursul de proiecte și au integrat elemente din arhitectura brâncovenească și influențe bizantine în planurile catedralei. Construcția a început în 1923, iar sfințirea a avut loc într-un cadru festiv la 5 noiembrie 1933. Evenimentul a fost onorat de prezența Patriarhului României, Miron Cristea, a regelui Carol al II-lea și a altor personalități importante.
Catedrala, construită în stil neobizantin, integrează elemente românești și impresionează prin detalii arhitecturale deosebite. Materialele moderne, cum ar fi scheletul de beton armat și piatra cioplită, au fost utilizate în procesul de construcție. Deosebitul iconostas, îmbrăcat în foiță de argint, sculptat și decorat cu motive brâncovenești, reprezintă o capodoperă a sculptorului Moise Șchiopu.
Lucrările inițiale nu s-au putut finaliza conform proiectului din cauza recesiunii economice din anii ’30. Între 1997-2000, sub îndrumarea Înalt Preasfințitului Părinte Arhiepiscop și Mitropolit Bartolomeu Anania, au avut loc lucrări extinse de restaurare și completare a proiectului inițial.
În anul 2001, s-a adăugat o monumentală iconografie în tehnica mozaic, sub îndrumarea Înalt Preasfințitului Părinte Bartolomeu, îmbogățind astfel experiența spirituală a vizitatorilor. Pictorul bisericesc Virgil Moraru a contribuit la această etapă, finalizând un ansamblu impresionant, sprijinit de o prețioasă bandă de marmură verde din Guatemala.
Din anul 2006, catedrala a devenit Catedrală Mitropolitană, ca urmare a reorganizării Mitropoliei Ardealului. În 2011, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop și Mitropolit Andrei a preluat conducerea Mitropoliei, marcând o nouă etapă în evoluția catedralei. Echipa condusă de domnul Maxim Viorel din Târgu-Mureș continuă lucrările de restaurare a picturii în tehnica mozaic, menținând astfel frumusețea și autenticitatea acestui remarcabil lăcaș de cult.
În concluzie, Catedrala Mitropolitană din Cluj-Napoca rămâne nu doar un simbol religios, ci și o comoară arhitecturală ce ilustrează evoluția și diversitatea culturală a regiunii Transilvaniei. Cu o istorie bogată și o arhitectură impresionantă, această catedrală continuă să fie un loc de rugăciune, reflecție și admirare pentru toți cei care o vizitează.